Disciplinându-vă, supunându-vă dogmelor şi convenienţelor locului şi ale epocii,vă modelaţi comportamentul, îl adaptaţi. Atitudinile dvs. sociale, conştiinţa voastră morală, sunt rezultatul interacţiunii voastre cu mediul în care trăiţi, ecoul relaţiilor pe care le întreţineţi cu ceilalţi. Nu sunteţi singuri pe Pământ, trăiţi în grup şi contactele cu ceilalţi sunt frecvente şi inevitabile. Relaţiile vă ţin loc de identitate şi calitatea voastră este judecată în funcţie de ele. Atitudinea voastră trebuie să fie conformă atitudinii cerute de colectivitate. Dar ce este această colectivitate şi ce are ea de-a face cu personalitatea voastră simplă şi naturală? Nimic! Societatea nu ar pierde nimic pierzându-vă. Puţina importanţă pe care o aveţi pentru ea, depinde de funcţiile pe care le îndepliniţi. Voi nu contaţi, doar relaţiile pot avea vreo greutate. Nu prezentaţi nici un interes, doar personajul vostru public reţine atenţia.Faptul că educaţia se limitează în a face din voi nişte rotiţe familiale şi sociale bune, nu are deci nimic surprinzător. Pentru grupul căruia îi aparţineţi, omul nu este nimic mai mult decât un mecanism. Această condiţionare, această reglementare a vieţii în comun a construit enormul mit al onorabilităţii, al bunelor moravuri şi al virtuţii.Automat, personalitatea hărţuită de setea de divin se referă la condiţionările pecare le suferă şi-şi imaginează că trebuie să se conformeze unui model de comportament. În toată lumea, s-a sfârşit prin a crede că a-b-c—ul spiritualităţii este continut în principiile morale de gravitate, frugalitate, altruism, ruşine faţă de sex, pocăinţă, ş.a.m.d. Negarea naturii ar fi o pepinieră de sfinţenie. De la cetăţeanul bun, la omul milos şi la martirul sfânt, drumul pare logic. Daţi-mi voie să vă spun că este ominciună, o capcană, o mascaradă, o momeală; faptele sunt foarte elocvente.

Condiţionarea, regresiunea şi refularea satisfac aparent lumea, dar individul estestrivit, negat. El este clivat în două, opus lui însuşi, în conflict permanent cu propriulsău adevăr şi aceasta fără nici un fel de şansă de a câştiga. Această executare a fiinţeiumane în profitul a ceea ce este mai fals în societate, este pur şi simplu violenţă.Ca atare atitudinea voastră nu înseamnă nimic, ceea ce importă sunt pârghiile,motivaţiile acţiunilor voastre, căci ele traduc starea voastră de spirit. A te lupta curezultatul fără să să urci până la cauză este semn de prostie. A afecta virtutea nu serveştela nimic, nu încercaţi să faceţi din ea o sadhana. Tăind ramurile copacului nu veţi facedecât să să-i stimulaţi creşterea. El nu îşi trage vitalitatea din ramuri, ci din baza care seaflă sub pământ, din rădăcină.

Pentru a opera o adevărată răsturnare în viaţa voastră, întorceţi-vă deci larădăcinile voastre, la fiinţa interioară. Comportamentul vostru se va schimba înconsecinţă şi nu invers. Corectarea în exclusivitate a comportării voastre sociale, amodului cum funcţionaţi pe plan social nu este decât o represiune, nici o mutaţie nu este posibilă în acest mod.Ce este represiunea? Discreditarea asuncată asupra sentimentelor spontane,interzicerea de a te exprima liber, obligaţia de a aborda o faţă care nu este a voastră.Sentimentele reprimate unde se duc? Dispar? Deloc! Ele îşi urmează cursa în voi. Pe planuri mai secrete, mai subterane, mai oculte. Se refugiază departe de conştiinţavoastră morală şi continuă să prolifereze şi să se întindă. Un război cumplit se angajeazăîntre străfundurile subconştientului vostru şi spiritul vostru raţional. Aceastăconflagraţie obscură vă minează, vă epuizează energia şi conduce la boală psihică. Nebunia este preţul pe care-l plăteşte o civilizaţie fondată pe ipocrizie, impostură,morală caricaturală. Psihoza însoţeşte ca o epidemie expansiunea civilizaţiei. Nu edeparte vremea când lumea va deveni un azil de alienaţi. Cele două mari războaiemondiale ale erei moderne sunt revelatoare. Al treilea război va însemna fără îndoialăsfârşitul acestei frumoase planete. Exploziile care se produc în viaţa particulară, cum ar fi violenţele de tot felul – sinuciderea, crima, violul – şi înfruntările sângeroase careridică grupurile de oameni unii contra altora, sau le deşiră din interior, sunt rezultatulrepresiunii.Fiinţa umană este definitiv incapabilă să ducă o viaţă cu adevărat morală, adicănaturală, din cauza constrângerilor. Într-o zi sau alta ea sucumbă tentaţiei, minciunadevine prea teribilă pentru a o mai putea asuma. Ipocrizia conştientă este totuşi cel mai puţin rea dintre soluţiile care vi se oferă. Ea vă debarasează de conflictul intern. Est esuficient să mimezi, să joci comedia. Societatea este satisfăcută şi veţi fi salvat  un minimum de sinceritate personală
sursa: cartea ” cunoasterea de sine” OSHO

Ce nu cunosti, nu stapanesti. Daca nu constientizezi ceea ce faci, de ce faci ceea ce faci si cum influenteaza alegerile ce le faci viata ta si a celorlalti, nu poti face nici un pas inainte pe scara evolutiei.

“E nevoie de fiecare, asa cum este. Si fiecare este necesar, asa cum este. De aceea esti nascut intr-un anumit fel. Nu incerca sa te indepartezi de firea ta” Osho

“numai dupa ce pierdem totul, suntem liberi sa facem orice”

„Nimeni nu e preţuit pentru ceea ce este, ci pentru ce spun alţii despre el.” Shopenhauer

“Nu am lasat niciodata scoala sa stea in calea educatiei mele” Mark Twain

La sfarsitul lui 2009, in sistemul de invatamant romanesc lucrau 395.100 de oameni, in scadere cu 14.600 de salariati fata de inceputul anului trecut, arata datele Institutului National de Statistica (INS).

O menajera romanca in Italia castiga in jur de 700 de euro pe luna, adica de vreo 3 ori mai mult decat un profesor la inceput de drum.

Sunt perfect constient ca daca se da o batalie intre unul ca mine de exemplu, care considera ca tot sistemul educational clasic distruge personalitatea umana, imi pun in cap majoritatea celor 400 de mii de angajati in sistem.

Daca punem la socoteala ca si mama mea este cadru didactic e ca si cand esti la razboi si pui arma la ochi ca sa tragi si iti vezi un membru al familiei in cealalta tabara, a inamicului.

Sunt perfect constient ca foarte multi dintre acesti oameni au copii pe care ii cresc cu greu si incearca sa le ofere un viitor mai bun la fel cum si mama mea a incercat sa imi ofere mie. Si sunt convins ca majoritatea acestor invatatori si profesori incearca sa le ofere un viitor mai bun si copiilor cu care lucreaza in sali de clasa indiferent ca e vorba de ciclul primar, gimnazial, liceu sau facultate.

Problema majora insa este ca si acesti profesori sunt victime ale sistemului la fel ca si tinerii care sunt ”educati” in acest sistem iar previziunea mea acum, in 2011, este ca in 2016 sistemul actual de educatie de stat nu va mai exista asa cu il stim acum.

Ce ma revolta pe mine extrem de mult este ca desi suntem toti victime, elevi si profesori deopotriva, din teama de a nu pierde si bruma de asa zis sentiment de siguranta ne sacrificam toti viitorul si la fel ca oile din stana acceptam sa iesim la pascut in fiecare zi asteptandu-ne ziua in care vom fi dusi la abator.

Si eu am fost o oaie si inteleg perfect toate motivele pentru care atunci cand nu esti capabil sa iei decizii esti aruncat intr-un sistem care uraste nonconfomismul si cel mai frumos aspect al fiintei umane: UNICITATEA!

Un prieten de-al meu spunea odata:” Nimeni nu s-a nascut invatat insa nu ai nicio scuza sa mori prost”

In randurile ce urmeaza am sa iti descriu motivele pentru care sistemul educational nu este decat o fabrica de sclavi si am sa iti prezint si cateva solutii pentru a iesi din acest MATRIX.

PROBLEMA

Banii pentru sistemul educational vin de la stat.

Statul ia bani de la FMI si de la banci.

Asa cum deja stii, in varful piramidei exista cateva familii care detin cele mai mari banci din lume, care finanteaza cele mai mari corporatii din lume care dicteaza politicenilor si astfel si tarilor ce politici sa adopte. Nu vreau sa intru mult in amanunte, daca te intereseaza sa te educi despre cum bancile transforma in sclavi tot mai multi oameni indatorati iti las link-urile de mai jos.

Sir Kin Robinson ( facut cavaler de catre regina Marii Britanii pentru serviciile aduse educatiei) ne spune aşa:

A fost odată ca niciodată, a fost începutul secolului XIX…

Începutul acestui secol, anii 1900, a adus cu el începutul erei industriale. Înainte de începutul erei industriale, nu prea existau sisteme educaţionale bine puse la punct. Dar acum era nevoie de oameni calificaţi care să muncească, aşa că s-au făcut sisteme pentru educarea maselor, spre binele maselor, evident.

Ce anume era în capul listei în aceste sisteme educaţionale? Ceea ce aveai nevoie ca să îţi poţi face treaba. Să completezi hârtiile şi să acţionezi maşinăriile.

Aşadar, în capul listei – limba maternă şi ştiinţele exacte. Apoi, pe la mijloc, lucrurile de cultură generală, ştiinţele umaniste etc., pentru ca să poţi schimba 2 vorbe la lucru cu colegii.

Şi, la urmă, lucruri ca arta, teatrul, muzica, dansul. Că doar ce să faci cu ele, doar nu o să te plătească şeful ca să cânţi la muzicuţă!

Aşadar, ne-au fost luate toate lucrurile care ne fac fiinţe unice, minunate şi irepetabile, astfel încât din potenţialul uriaş pe care fiecare om îl are la naştere se alege praful. Pentru că e nevoie de mulţi sclavi.

Ce înveţi cel mai bine în primii 4 ani de şcoală ? Să citeşti? Să scrii? Geografie? Aritmetică? Câte puţin din toate, dar cel mai mult înveţi să ASCULŢI DE AUTORITATE!

Stai frumos în bancă, aliniat perfect, în faţa altarului, „catedra”, unde se află zeii cărora trebuie să le aduci tributul de supunere. Apoi gimnaziul şi liceul. Adolescenţa. În perioada de 14 -18 ani se cristalizează personalitatea individului. Însă nimeni nu pare preocupat să îi dezvolte personalitatea tânărului şi să îl pregatească pentru viaţa reală. Îi este băgată în cap multă teorie şi îi sunt create multe convingeri greşite despre MODELE care se află ÎN CAPUL ALTORA, iar apoi li se cere tuturor să se conformeze acelor MODELE. Adică OI. Tânărul sau tânăra simte că i se apropie sfârşitul şi începe să se zbată. Se numeşte criza de personalitate a adolescentului şi tot profesorii şi sistemul sunt cei care sunt revoltaţi: „Ce-i mă? De ce faci scandal la oră? Urlă hormonii în tine?”

Mai degrabă ar trebui să se numească agonia fiinţei umane care simte cum este transformată în oaie. Începe criza de personalitate şi încep întrebările. Cine sunt? Ce vreau? Cine mă poate ajuta?

Apoi avem mărturisirea lui Doris Lessing, scriitoare britanică, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2007, la vârsta de 88 de ani. Este o declaraţie a ei cu privire la educaţia oficială:

“Lung proces de îndoctrinare. N-am găsit încă un sistem de învăţământ care să nu implice îndoctrinare. Păcat, dar ce putem face? Şcoala de la noi e un amestec de prejudecăţi la modă şi de decizii ale acestei culturi anume. E de ajuns să ne aruncăm ochii asupra istoriei ca să înţelegem ce provizorii sunt ele. Profesori sunt cei ce s-au adaptat unui mod de a gândi impus de predecesori. E un sistem care se auto-întreţine. Aceia care sunt mai viguroşi şi mai personali cu siguranţă că se vor lăsa de şcoală şi vor găsi alte moduri de a se instrui independent, de a se autoeduca. Cei ce rămân în şcoală să nu cumva să uite că sunt formaţi special ca să răspundă nevoilor societăţii circumscrise în care trăiesc, şi nicidecum pentru mai mult.” (Cf. “România literară”, 41/2007)

Educo in latina inseamna ” a dezvolta din interior”.

In scolile noastre se face orice numai ” dezvoltare din interiorul fiintei” nu.

Datoria cea mai mare a unei societati fata de copiii si tinerii ei este sa ii ajute sa aiba cat mai repede o existenta independenta, sa ii puna pe picioarele lor.

Din aceasta cauza ceea ce se intampla azi in scoli este TRADARE fata de viitorul nostru.

Scoala te educa sa fii un sclav bun si nu am sa fiu niciodata mai bland cu termenii.

Priveste in jur.

Ce esti indemnat sa faci dupa ce termini scoala? Sa iti iei o slujba. Care e greu de gasit pentru ca se cere experienta iar tu in scoala ai memorat informatii si nicidecum nu ti-ai dezvoltat abilitati.

Stii ce facem in anul 2 la masterul? In majoritatea facultatilor se citesc referate ca in anul 1 de facultate si pentru asta se primesc note. Si asta se numeste specializare.

Incepand cu varsta la care copiii sunt dati la scoala, sunt limpezi ca lumina zilei urmatoarele lucruri:

Orice copil si orice tanar are MULTA ENERGIE FIZICA. Ce face scoala? Te tine in banca 5, 6, 7 sau mai multe ore pe zi. Hai sa vad un argument care justifica 12 ani de stat in banca 6 ore pe zi.

Orice copil si tanar ale talente unice care trebuiesc descoperite pentru ca el sa isi poata valorifica potentialul urias. Ce face scoala? Te pune sa memorezi informatii si te baga in ceata tare de tot cand te intrebi la ce ai fi bun.

Ca si copil si tanar ai avea nevoie de urmatoarele lucruri:

1. Sa inveti sa faci bani. Ce inveti? Sa iti depui un CV la o firma , sa iti iei un credit ca sa iti iei casa si masina si apoi sa fii cu adevarat sclav. De ce nu esti invatat sa faci bani destui ca sa iti iei casa si masina fara sa ti le ia banca cand nu mai poti sa platesti ratele?

2. Sa inveti sa relationezi pe plan social. Aici intra si relatii interumane, si relatii de iubire, si de prietenie. Unde anume la scoala esti invatat aceste lucruri?

3. Sa iti descoperi vocatia. Eu nu stiu sa existe in scoli un ajutor in acest sens. Eu personal cand am facut psihologie in clasa a x-a, am luat un 7 amarat ca medie si mi-a fost scarba de materia asta. Nu am aflat de ce anume inseamna psihologie decat pe la 22 de ani fiind student la politehnica, o facultate cu care nu aveam nicio tangentza insa asta mi-a oferit sistemul nostru educational. O CALE GRESITA.

4. Abilitatea de rezolvare de probleme. Un alt lucru foarte necesar este sa stii sa rezolvi probleme cand ele apar. iti trebuie o doza de creativitate pentru asta. Stim deja toti ca in scoli creativitatea este distrusa sistematic.

Am enumerat doar 4 lucruri vitale pentru noi ca oameni pe care avem nevoie sa le invatam iar scoala nu ne ofera NIMIC din ele.

Hai totusi sa vedem ce ne ofera:

Cel mai mult si cel mai mult esti invatat despre obedienta de autoritate. Absente, disciplina, stat in banca. La ce iti foloseste? Sa asculti dupa ce termini scoala de autoritate. E nevoie de 12 ani de indoctrinare si spalat de creiere ca sa fim siguri ca ai devenit un cetetean obedient in fata autoritatii.

“In puterea profesorului ar trebui sa fie cat mai putine arme pentru pedepsire astfel incat singura sursa a respectului pentru profesor din partea elevului ar veni din calitatile umane si intelectuale pe care profesorul le poseda” Einstein

Bun, cine este autoritatea dupa ce ai termina scoala?

Corporatiile multinationale, bancile, mass media. E nevoie de oameni care sa lucreze pe cat mai putini bani si care sa dea putinii bani pe care ii au pe produse facute tot de stapani.

Ce face sclavul de rand?

Merge la lucru unde isi vinde ore din viata pentru niste maruntis. Probabil are credit si trebuie sa il plateasca asa ca orice urma de demnitate si respect de sine s-a dus de mult pe apa sambetei.

Apoi merge acasa si ce face? Deschide televizorul. 90% din mass media, 90% din corporatii si industria alimentara, 90% din companiile farmaceutice sunt detinute de o elita.

Si ei vor sa faci ce ti se spune, ca de asta ai mers la scoala.

Asa ca stai la televizor si acolo este AUTORITATEA.

Care iti spune cum sa te imbraci, ce sa cumperi, cum sa te comporti ca sa FII IUBIT de cei din jur si acceptat. Si cum cea mai mare teama a noastra este teama de a fi respinsi social ce ne ramane de facut decat sa ne conformam?

Si atat de spalate sunt creierele majoritatii oamenilor incat au fost dresati ca atunci candcineva din grup este nonconformist, cand nu se supune regulilor, cand face ceva ce nu este social acceptat, O ARMATA DE MUPPETS SAR PE EL.

Noroc ca inca mai exista destui nebuni pe lumea asta care sa lupte pentru schimbare si carora nu le pasa de ce ” spun cei din jur”.

Nu este deloc intamplator ca TOTI oamenii cu personalitate din aceasta lume, care au avut impact asupra ei, critica sistemul educational.

Este evident ce se petrece pentru oricine este dispus sa deschida ochii.

Solutia?

Prima si cea mai importanta arma este AUTOEDUCAREA

In orice domeniu al vietii, exista azi educatie care nu necesita 12 ani de scoala, 5 de facultate, 2 de master si 3 de doctorat.

Indiferent ca e vorba de sanatate, bani, iubire, abilitati sociale, vocatie sau orice altceva e important pentru tine, te poti educa incepand chiar de ACUM.

Internetul a schimbat jocul si azi mai mult ca oricand avem puterea noi, oamenii simpli ce au un calculator conectat la internet.

Salvarea ta incepe cu studiul acelor domenii care te pasioneaza.

Daca te bazezi doar pe scoala ca sa faca om din tine si sa iti aduca implinire in viata AI PIERDUT inainte sa incepi acest joc.

Urmatoarea arma este AUTOCUNOASTEREA cu ajutorul psihologiei, cu ajutorul intrebarilor pe care ti le pui.

Este foarte important sa stii care iti sunt talentele innascute, care iti sunt pasiunile si sa le urmezi.

E important sa stii cine esti, ce anume vrei de la viata si sa iti faci un plan pentru a obtine ceea ce vrei.

Apoi urmeaza PERSEVERENTA

Dupa ce incepi sa te educi singur ( aica sa scoti ce e mai bun din tine ignorand sistemul educational) si dupa ce faci o munca de autocunoastere ca sa fii sigur ca stii ce vrei de la viata e timpul sa te lovesti de obstacole. Nu te astepta sa iti iasa totul din prima.

Nu poti sa repari intr-o clipa ceea ce a fost stricat in multi ani.

“Oamenii educati sunt mult superiori celor needucati la fel cum oamenii vii sunt superiori celor morti. “Aristotel, 384-322 B.C.

Apoi, este vital sa nu mai iti pese de parerea celor din jur pentru ca asta iti face cel mai mult rau.

Nu uita ca singurul motiv pentru care inca nu faci ce vrei este teama ca ceilalti te vor judeca sau vor rade de tine.

Ce spune societatea celor care nu fac scoala?

Si totusi, majoritatea oamenilor cu realizari uriase s-au lasat de scoala.

Mai jos ai marturia unei eleve absolventa intr-un liceu American, absolventa care a terminat prima cu cele mai bune note.

Am selectat cateva pasaje, la link-ul de mai jos e intreg discursul ei de absolvire in fata colegilor, profesorilor si parintilor.

http://americaviaerica.blogspot.com/2010/07/coxsackie-athens-valedictorian-speech.html

Here I Stand
Erica Goldson

Cativa dintre voi s-ar putea intreba: ” Nu ai invatat nimic din faptul ca esti prima din intreaga scoala?” .

Ba da, am invatat. Sa memorez nume, locuri si date pe care le voi uita ca sa bag altceva in cap doar ca sa uit din nou. In acest moment scoala este un loc din care majoritatea se gandesc cum sa scape mai repede. “

Acum ating un scop pe care societatea ti-l impune. Am absolvit cu succes scoala si n uoricum ci prima din generatia mea. Nu pot sa spun ca sunt mai inteligenta decat colegii mei. Pot doar sa spun ca cea mai buna in a face ceea ce mi se spune in acest sistem. Totusi, stau aici si ar trebui sa fiu mandra ca am trecut cu succes aceasta perioada de indoctrinare. Urmatoarea etapa asteptata de la mine este sa obtin o diploma care sa ateste ca sunt capabila de munca. Dar eu spun ca nu sunt o muncitoare ci o fiinta umana, o ganditoare, o aventuriera . Un muncitor este cineva care este prins intr-o munca rutiniera, un sclav intr-un sistem ce a fost pus la punct pentru el. Pana acum, am dovedit ca sunt o sclava excelenta.

Si iata ca acum sunt aici intr-o lume ghidata de frica, o lume care ucide unicitatea din noi.

Pentru cei care lucreaza in acest sistem, nu vreau sa va insult. Vreau sa va motivez. Aveti puterea de a schimba incompetenta acestui sistem. Stiu ca nu ati devenit profesor ca sa va vedeti stdentii plictisiti. Nu puteti accepta autoritatea care va spune ce sa predati, cum sa predati sau in caz contrar sa fiti pedepsiti daca aveti alte idei.

Potentialul nostru este in joc. “
sursa: personalitate alfa

Ati cumparat cumva programe sau ati citit carti de autoperfectionare despre care credeati ca va vor schimba viata, dar nimic nu s-a schimbat cu adevarat dupa ce le-ati cumparat? Nu sunteti singurii!

Autoperfectionarea este un concept fals
Miliarde de dolari sunt cheltuiti in fiecare an pe carti si pe programe de autoperfectionare. De ce cumparam, de fapt, astfel de materiale? Pentru ca suferim de boala autoperfectionarii.
Boala autoperfectionarii reprezinta ideea eronata ca am fi intr-un anume fel deficitari si ca, pentru a fi fericiti sau pentru a avea succes, trebuie sa ne perfectionam. Simpla incercare de a ne perfectiona ne face sa credem ca e ceva in neregula cu noi din start.
Ideea ca ceva este in neregula cu noi este pur si simplu falsa. Asa ca, inainte de a continua, vreau sa intelegeti ca nu va puteti perfectiona pentru ca nu este nimic in neregula cu voi.
Singurele lucruri cu adevarat gresite sunt convingerile voastre despre sine si despre felul in care se desfasoara viata.

Treceti peste ideea ca trebuie sa va perfectionati
Cum sa incepeti deci sa traiti fara sa aveti nevoie de autoperfectionare? In primul rand, incepand prin a intelege ca aveti deja tot ce aveti nevoie pentru a fi fericiti si plini de succes.
Pentru ca toate calitatile va sunt atat de adanc ingropate in spirit incat nici macar nu sunteti constienti de existenta lor, cautati materiale de autoperfectionare, pentru a va ajuta sa descoperiti ceea ce deja aveti.
Atunci cand suferim de boala autoperfectionarii, presupunem ca este ceva gresit cu noi sau ca ne lipseste ceva in viata. Credem ca vindecarea este de gasit intr-o carte, intr-un program, sistem sau seminar care sa ne arate cum sa ne imbunatatim astfel incat sa putem avea in final ceea ce dorim.

De ce trebuie sa ganditi singuri?
De unde am luat ideea ca avem o deficienta si trebuie sa ne perfectionam? Am luat-o privindu-ne din afara si comparandu-ne cu altii. Am permis binevoitorilor (parinti, profesori, conducatori religiosi si grupuri din care facem parte) sa ne spuna ca ceva este fundamental in neregula cu noi. Mai simplu spus: am uitat cum sa gandim singuri.
De ce nu gandesc mai multi oameni singuri? Motivul este ca majoritatea oamenilor nu vor sa gandeasca. In schimb, plutesc prin viata cautand cu disperare persoane cu autoritate care sa le spuna ce sa gandeasca.
Ei nu pun nimic la indoiala si accepta totul asa cum le este spus, de parca s-ar afla intr-o transa hipnotica – in care, de fapt, se si afla…

Efectele virusului mintii
Majoritatea oamenilor au o mentalitate de turma. Asteapta de la ceilalti (in special alte grupuri) sa le spuna ce sa gandeasca si apoi ii urmeaza ca oile. E asa de mult de cand au gandit singuri, incat pur si simplu si-au pierdut aceasta capacitate!
Am permis altora sa ne implanteze virusul mintii, care ne spune ca trebuie sa ne perfectionam inainte de a fi apti pentru fericire si succes. Dar ceea ce nu reusim sa intelegem este ca acest virus ne infecteaza zi de zi.
Un virus al mintii este asemeni unui virus informatic. Atunci cand un hacker trimite un virus si noi deschidem atasamentul, suntem infectati automat cu virusul respectiv, fara stiinta noastra si fara intentie.
Atunci cand ne uitam la televizor, barfim sau ne plangem ca nu avem ceea ce ne dorim in viata, acest virus negativ al mintii nu numai ca ne infecteaza pe noi, dar si pe cei din jurul nostru. Se duc la treaba lor si viruseaza multe alte computere (minti inconstiente) cu programarea lor negativa. Asa se face ca oamenii isi manifesta in viata lucruri pe care nu le doresc, toate aflate sub nivelul perceptiei lor constiente.

Programul vostru intern antivirus
Solutia in informatica este sa aveti un antivirus actualizat si sa il lasati sa opereze permanent. Solutia in lumea in care incepe orice creatie (lumea gandurilor voastre) este sa ramaneti concentrati asupra a ceea ce va face sa va simtiti bine si asupra lucrurilor pe care le doriti.
Cand faceti asta, evitati in mod natural lucrurile care ar face altfel mare rau sistemului vostru, infectandu-va in mod inconstient, cum ar fi barfa, televiziunea, oamenii care se plang si oamenii cu energie negativa.
Cand va ganditi si vorbiti despre lucruri care sunt in armonie cu dorintele voastre, in loc sa va ganditi la ce este in neregula cu voi si cu restul lumii, nu mai sunteti victima a bolii autoperfectionarii.
Pe de alta parte, atunci cand cadeti prada gandului ca este ceva in neregula cu voi si ca trebuie sa va reparati, viata voastra se indreapta intr-o directie gresita.

Aveti deja raspunsurile
Adevarul despre voi este ca nu aveti nevoie de autoperfectionare, ca sunteti deja un guru si ca solutiile problemelor voastre majore sunt in voi, nu intr-un alt guru. Nici chiar in mine!
Cum ar fi sa stiti raspunsurile si motivele pentru tot ceea ce se intampla in viata voastra? Este posibil? Bineinteles! Raspunsurile la tot ce aveti nevoie sa aflati sunt in voi. Dar trebuie sa experimentati asta dinauntru in afara, nu din afara spre inauntru.
Cand veti trai dinauntru spre afara veti sti totul, pentru ca sunteti conectati la adevarata Sursa a intelepciunii. Daca va traiti viata din afara spre inauntru veti fi controlati de minte.
Singurul leac pentru boala autoperfectionarii este sa invatati sa va creati viata dupa un proiect, nu in lipsa lui. Prin asta inteleg sa alegeti ce vreti in loc sa ii lasati pe altii sa faca alegerea pentru voi.
Nu aveti de ales in privinta creatiei. Creati tot timpul, indiferent ca o stiti sau nu. Intrebarea este: va creati viata constient sau inconstient?
Am o veste buna si una mai putin buna. Vestea mai putin buna este ca puteti crea orice vreti daca va luptati si fortati suficient de tare. Dar asta creeaza reversul, pentru ca, ori de cate ori va fortati sau faceti efort intr-o anumita directie, curgeti impotriva curentului Universului. Cel mai usor pentru a crea viata pe care o doriti este sa mergeti in sensul curentului Universului.

Eliberarea din capcana autoperfectionarii
[...]O data ce ai inteles cum sa cooperezi cu principiile fizicii cuantice si cu Legea atractiei, vei reusi sa te eliberezi, in cele din urma, din capcana autoperfectionarii pentru tot restul vietii.
Ceea ce majoritatea oamenilor nu inteleg este ca nu atragem ceea ce vrem, ci ca atragem lucrurile asupra carora ne concentram. De exemplu, aproape oricine isi doreste bani; asa ca, in mod evident, sa dorim nu este cheia pentru a-i avea.
Daca treceti in prezent prin ingrijorare, lipsuri, depresie sau printr-o incapacitate de a atrage ceea ce va doriti, trebuie sa vedeti cum ati atras aceste lucruri in viata voastra. Cu alte cuvinte, cautati modelul de atractie care v-a adus aceste lucruri in viata.

Vibratiile voastre trebuie sa fie in acord cu dorintele
Aceste lucruri apar in viata voastra pentru ca, in mod constient sau, cel mai probabil, inconstient, v-ati concentrat pe ceea ce nu vreti in loc de ceea ce vreti. Pe scurt, nu ati creat un acord vibrational.
Toate obstacolele pe care le intampinati in viata sunt rezultatul unui dezacord vibrational. Pana cand nu va veti hotari sa va conectati constient la un nivel vibrational mai inalt, veti ramane blocati in locul in care va aflati.
As vrea sa va impartasesc unul dintre cele mai importante principii ale Rich Mind Life Strategy si anume: daca schimbati modul in care vedeti lucrurile, lucrurile pe care le priviti se vor schimba.

Credeti ca aveti posibilitati infinite?
Cum priviti voi viata, de fapt? Viata voastra se bazeaza pe ceea ce credeti ca este adevarat despre voi. Aceasta determina nivelul asteptarilor. Aceste asteptari sunt bazate pe credinta voastra in limitare, in lipsuri si pe pesimism in ceea ce priveste posibilitatile voastre. Aceste credinte formeaza baza modului in care priviti viata si aceasta perceptie creeaza ceea ce atrageti si traiti.
Asa ca, ceea ce aveti sau nu aveti, ceea ce puteti crea sau nu va fi determinat de punctul vostru de vedere limitat privind imposibilitatea. In loc sa incercati sa va imbunatatiti, incepeti sa realizati ca Energia Sursa din voi este nelimitata. Si, pentru ca sunteti una cu Energia Sursa (sau Mintea Creatoare Universala), si posibilitatile voastre sunt nelimitate.
Oricum, aceasta Energia Sursa poate lucra prin voi numai daca sunteti in armonie cu ea.

Bransarea la Energia Sursa
Fizica cuantica ne invata ca Energia Sursa sau Mintea Universala Creatoare este intr-o stare permanenta de furnizare a tot ceea ce am putea sa ne imaginam. Primeste comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Nu se inchide niciodata, nu ia vacanta, concediu medical sau zile libere. Este acolo permanent pentru a primi comanda si a furniza ce ati cerut. Daca este adevarat, atunci de ce unii oameni au acces la aceasta Energie Sursa, in timp ce altii se simt departe de ea?
Raspunsul este simplu. Daca aceasta energie da intotdeauna ce i se cere si daca aveti lipsuri in viata, inseamna ca opuneti rezistenta si nu ii permiteti sa vina in viata voastra. Opuneti rezistenta curgerii naturale a orice ar fi ceea ce va doriti.
Daca Universul se bazeaza pe Legea energiei si a atractiei (ceea ce inseamna ca totul vibreaza cu o anumita frecventa) si voi nu aveti ceea ce va doriti, inseamna ca vibrati cu o frecventa care este in contradictie cu ceea ce va doriti.
Din acest motiv atat de multi oameni au probleme in viata. Nu are nimic de-a face cu banii, relatiile, bogatia sau orice altceva. Pur si simplu ei nu se afla in armonie vibrationala (in acord vibrational) cu dorintele lor. In schimb, opun rezistenta la ceea ce isi doresc, incercand in acelasi timp sa atraga aceste lucruri.
Ganduri care subliniaza lipsa, limitarea, nevrednicia, teama, indoiala sau grija stabilesc o energie contrara. Aceasta contradictie creeaza un camp nepermisiv. In esenta, nu sunteti in armonie cu dorintele voastre.

Opriti rezistenta, fiti permisivi!
Tineti minte ca sunteti parte din Mintea Creatoare Universala. Daca va stabiliti intr-o stare a mintii care nu opune rezistenta, ceea ce inseamna ca va aflati in armonie cu dorintele voastre, atunci Energia Sursa/Mintea Creatoare Universala va lucra in armonie cu voi pentru a va indeplini dorintele. Nu are de ales! Poate numai sa actioneze conform gandurilor si sentimentelor voastre, care nu sunt in niciun fel de contradictie vibrationala cu dorinta voastra.
Totul se reduce la alegerea noastra de a ne crea vietile asa cum le planificam sau fara planificari. Daca va creati viata in mod incostient (fara sa fiti prezenti), va veti petrece tot restul vietii incercand sa va perfectionati. Dar, va repet: nu aveti nevoie sa va perfectionati! Aveti nevoie numai sa va perfectionati gandurile despre sine.
Aveti nevoie sa invatati cum sa va acordati energia si cum sa cooperati si sa va lasati purtati in sensul curgerii Universului, in loc sa mergeti impotriva curentului. Mai ales, aveti nevoie sa invatati elementele de baza ale creatiei prin principiile fizicii cuantice si sa intelegeti cum functioneaza acest proces creativ. Daca faceti asta si cooperati cu procesul, puteti duce o viata fara frica, indoiala, grija sau lupta, o viata in care totul se obtine usor si fara efort. O viata fara nevoia de autoperfectionare…! [...]
sursa: drumuri catre tine

Sa ne imaginam o familie numeroasa: copii, parinti,bunici, etc. In economia familiei exista o balanta de intrari-iesiri de valori materiale (bani), care, pe unitatea de timp (luna, an)ar fi de dorit sa se mentina echilibrata. La acest echilibru, de regula vegheaza unul din membrii familiei, mai inzestrat pentru genul acesta de preocupari si mandatat de ceilalti sa o faca. La nivel de stat lucrurile ar trebui sa se regaseasca si ar trebui sa fie valabil pentru toata societatea umana.Daca in familie cel ce guverneaza este de cele mai multe ori de buna credinta si vegheaza la o repartizare judicioasa a valorilor, in organizarile sociale aflate la nivele mai ridicate,lucrurile nu mai stau la fel. Aici opereaza concurenta, relatiile sunt reglate de norme, reguli si legi pe care cei ce le fac le apara si le impun prin orice mijloace, scopul fiind nu o pretinsa balanta economica ci doar acumularile de “bunuri materiale”ale unora in defavoarea altora.In acest joc, vinovati de dizarmonii sunt si unii si ceilalti,deoarece deopotriva au uitat cine sunt cu adevarat si isi permit atat unii cat si ceilalti sa se regaseasca in pozitia respectiva.Nu poate exista stapan daca nu are sclav, deci sclavul ii da dreptul stapanului de a exista. Trebuie inteles foarte bine ca piramida sociala este o realitate atata timp cat nu exista individualitati puternice.Ea nu este o realitate fara de care nu se poate, nu a existat intotdeauna si nu va dainui mereu. Ea se legitimeaza tocmai prin iluziile nevoii, intretinute foarte calificat de cei ce conduc destinele umanitatii…Conditionarea mintii are loc la fel de bine in orice operatiune de dresaj. Animalul care se dreseaza nu are neaparat nevoie de bucatica de zahar pentru a exista, dar prefera sa faca giumbuslucuri pentru a o primi. Exact acesta este mecanismul de conditionare a mintii care este folosit si cu oamenii, fara ca ei sa se opuna in vreun fel. Se poate spune chiar ca le face placere.Marea majoritate a lucrurilor pe care oamenii le consuma sau achizitioneaza sunt in mod clar si de la mare distanta inutile. Asta in cel mai bun caz, daca nu cumva le sunt chiar ostile sau daunatoare si ei, de regula cunosc asta. Si, desi asa stau lucrurile, se inregimenteaza si accepta de buna voie un loc chinuit in piramida sociala, deoarece acel loc le da dreptul de a aveat e miri ce nimicuri. Acest loc insa inseamna foarte multe aspecte: pentru a-l pastra renunti de bunavoie la foarte mult timp din viata ta, cel putin la o treime din viata. Apoi renunti la dreptul de a avea o opinie a ta, o pozitie detasata,trebuie sa o adopti pe cea solicitata de pozitia ta din cadrul piramidei. Daca esti cuminte, ai dreptul sa privesti in sus si sa speri ca, atunci cand unul din cei aflati la etajul imediat urmator iese cumva din joc sau urca el insusi un etaj mai sus,locul lui va fi ocupat de tine… Este inca o bucatica de zahar care ti se arata mereu, pana si tu iesi din joc cumva, facand loc altuia… Va amuza ce va spun?!… Sa continui?Este o iluzie in plus cu asa numita “patura de mijloc”,chipurile oameni liberi, micii intreprinzatori. Acestia se mint singuri ca, daca se trezesc cand vor si isi regleaza de capul lor agenda zilnica, ar fi chiar liberi. In realitate ei sunt cu adevarat cei care ar putea sa iasa cel mai usor din piramida si care se apropie mai mult de nivele de constiinta constienta si, c aatare,”sunt lasati”in aceasta iluzie . Este acea zona aparent caldicica a experientei umane in care orgoliului i se da dreptul sa se mai umfle odata, facand mai greu de observat locul clar din piramida in care te gasesti. Aici ai ocazia sa te dresezi singur si nu arareori ajungi chiar sa fii sado-masochist cu tine insuti. Dar realizezi mai greu ca tot structurii piramidale iiapartii, ca presiunile pe care le exerciti singur asupra ta pentrua fi competitiv au ca finalitate tot propasirea unor forte economice centralizatoare de valori si plusvalori rezultate din exploatarea semenilor.

Energie este pretutindeni, chiar ar fi dificil de obtinut un spatiu lipsit de energie, iar informatia care sa o structureze se afla la dispozitia noastra din totdeauna, in arhiva din folderul Gigel, despre care discutam mai sus putin…Ca atare,daca chiar doresti, poti obtine orice”proprietate”, creand-o ca realitate in fizicalitate.Va trebui insa sa cunosti cum sa o faci, apoi cunoasterea respectiva sa-ti mai permita sa doresti crearea acelei “proprietati” si mai apoi sa nu uiti ca, din punctul fizic unde te afli va fi necesar sa ai putina rabdare pentru ca “realitatea”respectiva sa se manifeste… Ar mai fi de adaugat ca trebuie sa ramai consecvent si coerent centrat pe ceea ce ti-ai propus sa aduci in plan fizic… iar acel ceva, este necesar sa fie hranit cu iubirea si nu cu fricile tale …Sa analizam putin lucrurile. Armonia Universala si legitatile ei matematice intrinseci fac ca intre ceea ce cunosti si ceea ce traiesti ca ansamblu “dorinte, nevoi, etc”, sa existe o relatie permanenta. Doar o cunoastere limitata face ca mintea limitata sa cunoasca iluzii ale nevoilor. Aici insa trebuie adaugat ceva foarte important: a cunoaste in minte si a cunoaste ca traire sunt doua realitati bine distantate una de alta… Da, eu v-am adus la cunostiinta acum acest aspect dar asta nu inseamna decat ca, prin intermediul intelectului, ati luat la cunostiinta ceea ce eu am spus. Ca atare puteti spune ca ati aflat cum stau lucrurile, in cazul in care mintea voastra nu va va convinge ca sunt nebun si spun doar ineptii…De aici si pana la a cunoaste ca asa stau lucrurile este exact distanta necesara pentru ca voi insiva sa va luati responsabilitatea experimentului personal si sa va aduceti in
realitatea voastra interna ca traire ceea ce eu doar v-am relatat. Este o diferenta, cred eu… Este exact motivul pentru care acest plan dens exista: locul minunat unde avem posibilitatea de a experimenta prin traire concepte altfel abstracte, care oricum se regasesc arhivate in folderul Gigel dintotdeauna, ca si concept teoretic.Aici voi face o paranteza pentru a adauga o observatie: cel care crede -desigur din frici induse- ca viata trebuie evitata de teama aspectelor ei “neplacute” face cea mai grava eroare: nu pentru asta am venit in corp fizic. Nu poti cunoaste gustul lacrimilor daca nu ai plans macar o data, nu poti cunoaste nimic cu adevarat daca nu ai trecut prin experienta respectiva… Da, daca chiar crezi ca pentru asta ai venit in corp fizic, poti sta pe margine si sa te tot uiti la ceilalti, spunandu-ti ca esti mai istet si ai priceput si fara implicare de vreun fel, dar este fals: asa cum gustul lacrimilor nu iti devine accesibil decit dupa ce ai plans, la fel este cu orice aspect. Prin trairea lui ,oricat de frustrant sau dureros ar parea mintii pe moment,evenimentul respectiv te imbogateste. Ceea ce nu inseamna,in nici un caz, ca trebuie sa reiei un experiment mereu de la capat ci, dimpotriva, l-ai inteles si l-ai depasit, mergand catre un altul, de regula de un nivel superior. Doar ai devenit mai pregatit, in urma experientelor anterioare… Acest firesc al evolutiei in plan terestru este insa boicotat de minte din tot felul de motive, toate avand in spate fricile. Parte din ele se datoreaza functiei mintii limitate de releu al egregorului colectiv, parte din dorinta mintii limitate de a se feri de noi probleme, in ideea falsa ca o realitate a unui moment poate fi aceiasi si in momentele urmatoare.Securitatea pare mintii ca provenind din ceva static, fara ca ea sa realizeze cu adevarat ca, in curgerea generala, static nu exista si nici nu ar putea exista, iar daca chiar ar fi cu putinta,energiile cheltuite pentru acest static ar fi mult mai mari decat cele necesare pentru a face fata curgerii generale.Experimentand tot felul de “realitati” ale planului dens, te gasesti la un anumit nivel de intelegere. Daca nivelul de intelegere ar fi foarte ridicat, majoritatea experimentelor nu ar mai putea avea loc. Este firesc sa fie asa, dupa cum firesc este ca un copil sa fie fascinat de un castel de nisip in timp ce un om matur, care poate a devenit chiar arhitect sau constructor,sa aiba alte nivele ale “realitatii” ca fascinatie.

Sa ne imaginam o solutie de sulfat de cupru. Pentru a cristaliza putem face cateva operatii: in primul rand putem accelera procesul plantand in ea un mic cristal samanta de sulfat de cupru. Apoi ar fi indicat sa o lasam linistita, fara a o agita. Daca putem sa o si acoperim o vom feri de impuritati iar rezultatul va fi ca solutia va cristaliza frumos, cristale regulate si pure. Daca vom analiza aceste conditii vom afla ca:am introdus un pachet informational plantand cristalul samanta, apoi am lasat sa se armonizeze fara perturbari energo informationale ceea ce avea sa devina manunchiul nostru de cristale. Facand acum o paralela cu ce se petrece la formarea unui corp fizic omenesc, s-ar putea sa ne amuzam putin.Cristalul samanta, in cazul nostru, este mult mai material, este pur si simplu o arhiva de “omniscienta siomnipotenta” deosebit de compacta, care detine absolut toata cunoasterea din toate Universurile. Aceasta minunata arhiva vine ambalata intr-un folder gol, pe care scrie Costel sau Gigel,de la caz la caz. De fapt inca nici asta nu scrie, o vor scrie parintii pe certificatul de nastere abia. Intre timp insa, folderul se umple cu “diverse”din cele care nu i s-au intamplat cristalului de sulfat de cupru… Asupra lui sunt proiectate fricile parintilor inca inainte de a se naste. Acestea sunt programe infoenergetice deosebit de puternice, deoarece sunt sustinute de energiile emotiilor parintilor, avand un puternic caracter deformant. La ele se adauga cele ale corpului medical care se teme pentru cifrele statistice, apoi sunt proiectate toate nemultumirile celor pe care un sugar ii poate deranja.Despre vaccinuri nici nu ma incumet sa pomenesc caci ar fi prea multe de spus despre cum ar cristaliza sulfatul de cupru daca am varsa o fiola de noroi in solutie … Iar caracterul de obligativitate pe care societatea isi permite sa-l dea vaccinurilor mi se pare un abuz total impardonabil,nedemn de nici un fel de nivel de constiinta.Chiar si elementarul bun simt ne avertizeaza ca milenii omul a trait pe acest pamant fara vaccinuri iar ultimii 50 de ani nu reprezinta absolut nimic la aceasta scara a timpului. Este o infatuare aroganta cea care legitimeaza un astfel de abuz, ale carui urmari nu au practic cum sa se cunoasca.Pe masura ce “copilul” creste, folderul Gigel se umfla si el,dar informatiile care se aduna acolo sunt, cu foarte mici exceptii, doar virusuri informationale. Replici de genul”imbraca-te ca ai sa racesti”, “nu pune mana ca…” si o infinitate de fraze care incep cu Nu… abunda in universul copilariei, toate avand profund caracter limitativ si fiind proiectii ale fricilor “celor mai iubiti dintre Pamanteni”, parintii si rudele apropiate…Copilul ajunge in societate, grevat deja la nivel grosier,psihologic, de diferite handicapuri. Nu arareori isi fac aparitia ochelarii de “miopie”,semn al dorintei copilului de a se pune la adapost de aspecte care nu-i fac deloc placere sau ii dau un puternic sentiment de insecuritate, de cele mai multe ori generat de universul familiei. Virusarile informationale adevarate abia acum incep, odata cu nasterea ideii de competitie… apoi cu cea de proprietate…Mai cuminte decat,mai destept ca, mai frumos, mai puternic, mai mare, tot felul de nimicuri irelevante dar care au un profund caracter deformator. Apoi “galetusa ta”, “masinuta ta”, “mamica ta” si insiruirea nu mai conteneste pana la finalul evolutiei terestre.Desigur acum vorbim de masina ta, vila ta, parcela ta pe Luna…De cele mai multe ori, cand privesti rezultatul cristalizarilor iti vine sa lacrimezi.Fiinte profund tematoare, care nu au nimic mai bun de facut decat sa plece ochii in jos si sa fie efect de efect de efect . In balmajeala informationala din folderul Gigel,nici daca ai stii ca trebuie sa cauti si tot nu ai mai gasi arhiva pe care oricum nimeni nu a scris vreodata “divinitate” si nici nu te-a atentionat ca ea se afla acolo… Asa ca nu cauti, mergi din iluzie in iluzie catre destrupare, in cel mai fericit caz cu o liniste oarecare legitimata de un “mi-am facut datoria” sau “nu am facut rau nimanui”, valori pe care societatea sau biserica le mai predica pe ici pe colo…Amuzant insa este ca nu ai venit aici pentru “a-ti face vreun fel de datorie” si la fel de amuzant ca nu exista nimic bun sau rau pe care sa- l poti face cuiva altuia decat tie, daca alegi sale pui astfel de etichete.

cartea ” Viitor deja prezent”

Parcă toată viaţa este compusă din relaţii. Avem relaţii cu tot ce ne înconjoară. In acest moment, tu ai o relaţie până şi cu cartea aceasta pe care o citeşti, cu mine şi cu ideile mele.Relaţiile pe care le ai tu cu lucrurile şi cu hrana şi cu vremea şi cu transportul şi cu oamenii,toate reflectă relaţia pe care o ai cu tine însuţi. Relaţia pe care o ai cu tine însuţi este puternic influenţată de relaţiile pe care le-ai avut cu adulţii din jurul tău când erai copil. Felul în care adulţii reacţionau faţă de noi atunci este adesea felul în care reacţionăm noi faţă de noi înşine, pozitiv şi negativ, deopotrivă.Gândeşe-te pentru o clipă la cuvintele pe care le spui când te cerţi pe tine însuţi. Nu sunt ele aceleaşi vorbe folosite de părinţii tăi când te certau? Ce cuvinte foloseau ei când te lăudau şi îţi arătau apreciere? Sunt sigură că şi tu foloseşti aceleaşi cuvinte să te feliciţi pe tine însuţi.Poate că ei nu te-au lăudat sau apreciat niciodată şi de aceea tu nu ai habar cum să o faci,mai mult poţi crede că nici nu ai de ce să te feliciţi sau să te apreciezi. Nu dau vina pe părinţii noştri pentru că toţi suntem victime ale altor victime. Ei nu au avut cum să te înveţe lucruri pe care nici ei nu le-au ştiut.Sondra Ray a lucrat mult în domeniul relaţiilor şi susţine că fiecare relaţie din viaţa noastră oglindeşte relaţia pe care noi am avut-o cu unul din părinţi. Ea susţine, de asemenea că, până când nu curăţăm acea relaţie cu părinţii, nu ne putem crea o relaţie cu cineva aşa cum ne dorim noi să fie.Relaţiile sunt oglindiri ale noastre. Atragem întotdeauna ceea ce oglindeşte fie calităţile noastre, fie crezurile pe care le avem despre relaţii. Şi aceasta este adevărat, fie că este vorba de un şef, un coleg de serviciu, un subaltern, un iubit, un soţ sau un copil. Lucrurile care nu îţi plac la ei sunt: fie lucrurile pe care tu le faci sau ai vrea să le faci, fie crezurile tale. Nu i-ai fi atras în viaţa ta dacă prin felul lor de a fi nu ţi-ar fi completat cumva viaţa ta personală.
Exerciţiu –Uită-te pentru o clipă la cineva din viaţa ta care te enervează. Descrie trei lucruri despre această persoană care nu-ţi plac, lucruri pe care ai vea să le schimbi. Acum uită-te cu atenţie la tine şi întreabă-te: ‚Unde sunt şi eu aşa şi când fac aceleaşi lucruri’. Închide ochii şi acordă-ţi timp pentru acest lucru. Apoi, întreabă-te DACĂ VREI SĂ TE SCHIMBI. După ce vei curăţa din tine aceste tipare, obişnuinţe şi crezuri personale, fie se vor schimba, fie vor dispare din viaţa ta.Dacă ai un şef care este critic şi imposibil de mulţumit, uită-te la tine. Ori faci şi tu într-o oarecare măsură cu tine însuţi, ori ai un crez că: ‚Şefii sunt întotdeauna critici şi imposibili de mulţumit. Dacă ai un subaltern care fie nu ascultă, fie nu îşi face treaba uită-te să vezi unde faci şi tuacelaşi lucru şi fă curăţenie în acel aspect al vieţii tale. Să concediezi pe cineva este uşor, dar nu-ţi curăţă vechile tipare.Dacă există un coleg care nu cooperează şi nu este parte din grup, uită-te să vezi cum de ai atras aşa ceva? Unde eşti şi tu la fel?Dacă ai un prieten pe care nu te poţi bizui şi te lasă în aer mereu, uită-te înăuntrul tău. Unde anume în viaţa ta nu îţi ţii promisiunile şi îi laşi pe alţii în aer? Este un crez pe care îl ai?Dacă ai un iubit care este rece şi pare că nu te iubeşte, uită-te să vezi dacă nu cumva ai un crez ce vine din ceea ce ai văzut la părinţii tăi, care spune că ‚Dragostea este rece şi ne-demonstrativă’.Dacă ai un soţ care este morăcănos şi nu te sprijină, uită-te din nou la crezurile tale din copilărie. Ai avut un părinte care era aşa? Sau tu eşti aşa?Dacă ai un copil cu obiceiuri care te irită, pot garanta că sunt obiceiurile tale! Copiii învaţă numai prin a-i copia pe adulţii din jurul lor. Curăţă-l mai întâi la tine şi vei vedea că automat se schimbă şi la copilul tău.Aceasta este singura cale să-i schimbăm pe alţii, să ne schimbăm mai întâi pe noi înşine. Să dăm vina pe alţii nu ne aduce nici un folos. Dimpotrivă ne face să dăm altora puterea noastră.Păstrează-ţi puterea. Fără putere nu poţi să te schimbi. O victimă neajutorată nu poate să vadă ieşirea dintr-o situaţie.
sursa: cartea “Poti sa-ti vindeci viata”

Spaţiul interior apare atunci când vă detaşaţi de nevoia de a vă pune în lumină identitatea formală. Această nevoie aparţine egoului, nu este o nevoie reală. Ori de câte ori renunţaţi la unul dintre aceste tipare de comportament, îşi face apariţia spaţiul interior. Deveniţi voi înşivă într-un mod mai autentic. Egoului îi va părea că vă pierdeţi, dar lucrurile stau exact invers. Ori de câte ori renunţaţi la unul dintre aceste tipare, ceea ce reprezentaţi la nivel de formă se estompează, iar ceea ce sunteţi dincolo de formă se iveşte mai plenar. Vă împuţinaţi, deci puteţi deveni mai mult.
Iată câteva dintre modalităţile prin care oamenii încearcă în mod inconştient să-şi evidenţieze identitatea formală. Dacă sunteţi suficient de atenţi, puteţi detecta în voi înşivă unele dintre aceste tipare inconştiente: cereţi recunoaştere pentru ceva ce aţi făcut şi vă înfuriaţi sau vă supăraţi dacă nu o primiţi; încercaţi să obţineţi atenţie din partea celorlalţi vorbind despre problemele voastre, despre bolile voastre sau făcând o scenă; vă exprimaţi părerea atunci când nimeni nu v-a cerut-o şi când aceasta nu schimbă cu nimic situaţia; sunteţi mai preocupaţi de modul în care vă vede cealaltă persoană decât sunteţi cu adevărat sau, cu alte cuvinte, îi folosiţi pe ceilalţi ca pe nişte reflexii ale egoului vostru sau ca pe mijloace de amplificare a egoului; încercaţi să-i impresionaţi pe ceilalţi cu averea, cunoştinţele, aspectul fizic, statutul, forţa fizică şi aşa mai departe; vă creaţi temporar un ego bombastic printr-o reacţie furioasă împotriva cuiva sau a ceva;
luaţi lucrurile la modul personal, vă simţiţi ofensaţi; vă plângeţi inutil de ceilalţi, cu voce tare sau în gând, considerând că voi sunteţi cei care au dreptate; vreţi să fiţi văzuţi sau să păreţi importanţi. Odată ce aţi identificat vreunul dintre aceste tipare ca fiindu-vă propriu, vă sugerez să faceţi un experiment. Aflaţi cum vă simţiţi şi ce se întâmplă atunci când renunţaţi la tiparul respectiv. Pur şi simplu renunţaţi brusc la el şi vedeţi ce se întâmplă. Estomparea a ceea ce reprezentaţi la nivel de formă constituie o altă modalitate de a genera conştiinţă. Descoperiţi puterea uriaşă care începe să curgă prin voi în lume atunci când încetaţi să vă mai scoateţi în evidenţă identitatea formală.

sursa: cartea ” Un nou pamant”

Mulţi adulţi interpretează roluri atunci când se adresează copiilor mici. Folosesc cuvinteşi sunete prosteşti. Coboară intenţionat nivelul conversaţiei când vorbesc cu ei, nu îi tratează de la egal la egal. Faptul că pentru un timpştiţi mai multe sau sunteţi mai mari nu înseamnă că acel copil nu vă este egal. Majoritatea adulţilor ajung, într-un anumit moment din viaţa lor, părinţi, acesta fiind unul dintre cele mai răspândite roluri. Cea mai importantă întrebare este: puteţi îndeplini funcţia de părinţişi s-o faceţi bine, fără să vă identificaţi cu funcţia respectivă, adică fără ca aceasta să devină un rol? O parte a funcţiei necesare de părinte o reprezintă atenţia faţă de nevoile copilului, preîntâmpinarea eventualelor pericoleşi, uneori, comunicarea celor pe care cel mic le poate sau nu face, pentru a nu se pune în pericol. Când calitatea de părinte se transformă într-o identitate, când sentimentul de sine derivă în totalitate sau în mare parte din aceasta, e foarte uşor să se alunece în tendinţa de a se pune prea mult accent pe funcţia respectivă, aceasta căpătând valoare exageratăşi preluând controlul. Furnizarea celor necesare copiilor devine excesivăşi se transformă în răsfăţ, preîntâmpinarea pericolelor se transformă în protecţie exageratăşi afectează nevoia copiilor de a explora lumea si de a încerca lucrurile pe cont propriu. Iar comunicarea cu privire la ce trebuieşi ce nu trebuie să facă se transformă în control, impunere.
Mai mult încă, identitatea derivată din rolul interpretat persistă mult după ce necesitatea acelor funcţii specifice a dispărut. Părinţii nu pot renunţa la statutul de părinţi nici când copilul creşteşi devine adult. Nu pot renunţa la necesitatea de a fi necesari copilului lor. Chiar când copilul lor are patruzeci de ani, părinţii tot nu se desprind de noţiunea de „euştiu ce e mai bine pentru tine”, îşi joacă în continuare în mod compulsiv rolul de părinte, de aceea relaţia dintre eişi copii nu este una autentică. Părinţii se definesc prin rolul respectivşi se tem inconştient să nu-şi piardă identitatea atunci când vor înceta să mai fie părinţi. Dacă dorinţa lor de a controla sau influenţa acţiunile copilului lor devenit adult întâmpină rezistenţă —şi de obicei aşa se întâmplă — vor începe să critice sau să-şi manifeste dezaprobarea sau vor încerca să-l facă pe copil să se simtă vinovat, toate din dorinţa lor de a-şi păstra rolul, identitatea lor. La suprafaţă pare că sunt preocupaţi de copilşi chiar ei cred acest lucru, dar în realitate nu sunt interesaţi decât de păstrarea identităţii pe care le-o ofera rolul. Motivaţiile egocentriste sunt interesul faţă de propria persoană şi dorinţa de afirmare a propriei persoane, uneori abil mascate chiarşi faţă de persoana în care operează egoul. O mamă sau un tată care se identifică cu rolul parental ar putea încerca să se întregească pe sine prin intermediul copilului. Nevoia egoului lor de a-i manipula pe alţii în scopul umplerii lipsei pe care o simt în permanenţă este în acest caz aprobe ceea ce fac. Ar trebui să mă înţeleagăşi să mă accepte aşa cum sunt.” Chiar aşa?Şi de ce-ar trebui s-o facă? Realitatea este că n-o fac pentru că nu pot. Conştiinţa lor evolutivă n-a făcut încă saltul până la nivelul acesta. Nu sunt încă în stare să înceteze să se mai identifice cu rolul lor. „Da, dar eu nu pot fi fericitşi în largul meu dacă nu am aprobareaşi înţelegerea lor.” Chiar aşa? Cu ce schimbă în realitate aprobarea sau dezaprobarea lor ceea ce sunteţi cu adevărat? Toate aceste supoziţii neverificate provoacă o mare afluenţă de emoţii negative, multă nefericire inutilă.
Fiţi vigilenţi. Sunt cumva unele dintre gândurile care vă trec prin minte reprezentate de vocile mameişi tatălui dumneavoastră, voci ce fac acum parte integrantă din voişi care spun poate ceva de genul: „Nu eşti suficient de bun. Nu vei realiza niciodată nimic”, sau produc vreo altă judecată sau atitudine mentală? Dacă sunteţi conştienţi în acele momente, veţi putea recunoaşte vocea din mintea voastră ca fiind nimic altceva decât un gând învechit, condiţionat de trecut. Dacă sunteţi conştienţi, nu mai trebuie să credeţi în fiecare gând care vă vine în minte. E doar un gând vechi, atâta tot. Conştientizare înseamnă Prezenţă,şi doar Prezenţa poate dizolva trecutul inconştient din voi.
„Dacă te crezi atât de iluminat”, spunea Ram Dass, „mergişi petrece o săptămână cu părinţii tăi.” Iată un sfat bun. Relaţia cu părinţii voştri nu e doar prima relaţie, cea care dă tonul tuturor relaţiilor următoare, ci ea reprezintăşi un bun test pentru gradul de Prezenţă din voi. Cu cât există mai mult trecut comun într-o relaţie, cu atât trebuie să fiţi mai prezenţi; altfel, veţi fi forţaţi să retrăiţi trecutul iarşi iar.
Suferinţa conştientă

Dacă aveţi copii mici, oferiţi-le ajutor, îndrumareşi protecţie atât cât vă stă în puteri, dar mai important este să le oferiţi spaţiu — spaţiu ca ei să existe. Ei vin în această lume prin intermediul vostru, dar ei nu sunt niciodată „ai voştri”. Credinţa că „euştiu ce e cel mai bine pentru tine” poate fi adevărată în cazul copiilor foarte mici, dar pe măsură ce cresc, devine din ce în ce mai puţin adevărată. Cu cât aveţi mai multe aşteptări de la modul în care ar trebui să decurgă viaţa lor, cu atât vă situaţi mai mult în mintea voastră în loc să fiţi prezenţi pentru ei. Până la urmă vor face greşelişi vor cunoaşte suferinţa, aşa cum se întâmplă cu toţi oamenii. De fapt, acestea ar putea fi
greşeli doar din punctul vostru de vedere. Ceea ce este pentru voi o greşeală poate fi exact experienţa necesară copiilor voştri. Oferiţi-le cât de mult ajutorşi îndrumare puteţi, dar înţelegeţi că uneori este nevoie să le permiteţi să greşească, în special pe măsură ce se apropie de vârsta adultă. Alteori, va trebui să le lăsaţi prilejul să sufere. Suferinţa le poate veni din senin sau poate veni ca o consecinţă a propriilor lor greşeli.
N-ar fi minunat să vă puteţi cruţa copiii de orice suferinţă? Nu, n-ar fi. Atunci nu s-ar mai dezvolta ca fiinţe umaneşi ar rămâne superficiale, identificate cu forma exterioară a lucrurilor. Suferinţa îi împinge spre profunzimile fiinţei. Paradoxul constă în faptul că suferinţa este provocată de identificarea cu formaşi tot ea erodează identificarea cu forma. Mare parte din ea este provocată de ego, dar în final suferinţa distruge egoul — numai că acest lucru nu se întâmplă până când nu suferiţi în mod conştient.
Omenirea este menită să transceandă suferinţa, dar nu în felul în care crede egoul. Una dintre numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele sale gânduri amăgitoare este că „n-ar trebui să sufăr”. Uneori, gândul este transferat asupra cuiva apropiat: „Copilul meu n-ar trebui să sufere.” Chiar gândul acesta este cel care se află la rădăcina suferinţei. Suferinţa are un scop nobil: evoluţia conştiinţeişi arderea egoului. Omul de pe cruce reprezintă o imagine arhetipală. El reprezintă fiecare bărbatşi fiecare femeie. Câtă vreme opuneţi rezistenţă suferinţei, procesul va fi unul lent, căci rezistenţa are drept rezultatşi mai mult ego de depăşit. Însă când acceptaţi suferinţa, se produce o accelerare a procesului, datorată faptului că suferiţi în mod conştient. Puteţi accepta suferinţa în numele vostru sau o puteţi accepta în numele altcuiva, de exemplu al copilului sau părintelui vostru, în miezul suferinţei conştiente se află deja transmutarea. Focul suferinţei devine lumina conştiinţei.
Egoul spune: „N-ar trebui să sufăr”, iar gândul vă provoacă si mai multă suferinţă. Este o deformare a adevărului, iar acesta este întotdeauna paradoxal. Adevărul este acela că trebuie să acceptaţi suferinţa, tocmai pentru a o putea transcende.

sursa: cartea ” Un nou pamant”